miercuri, 4 decembrie 2019

Interviu cu scriitorul Drăgoi Emil Laurențiu la Radio România Brașov

În data de 03 decembrie, la emisiunea "Pasaj Urban" de la Radio România Brașov FMEmil Laurențiu Drăgoi a fost invitatul doamnei Silvana Șerban Enache, unde a vorbit despre cărțile publicate până acum: Când Spadele Se Frâng și #DinFierȘiSuflet, precum și despre romanele pe care le are în lucru.
Calde mulțumiri pentru sprijinul acordat scriitorilor brașoveni și mult succes în continuare oamenilor frumoși de la Radio România Brașov FM



Cărțile autorului pot fi comandate de aici: https://www.librariileralu.ro/etiche…/emil-laurentiu-dragoi/ sau direct de pe pagina de autor: Dragoi Emil Laurentiu

Emisiunea poate fi vizionată aici:


vineri, 22 noiembrie 2019

Între cărți și sport

Cum se împacă sportul cu scrisul? 
Ați fi surprinși cât de bine. Cu asta ne ocupăm de mai mulți ani, cu îmbinarea mai multor pasiuni. GYM 4 LIFE este o sală micuță, de familie, cu o clientelă selectată de oameni cu bun simț. Nu ne-au plăcut niciodată persoanele arogante, lucrurile la modă, sau aerele de superioritate. Asta este o regulă valabilă atât în sport, cât și în domeniul literaturii. Îmi permit să vorbesc la persoana I plural despre lucrurile acestea pentru că atât eu, cât și Emil, rezonăm foarte bine pe multe planuri. 
În schimb, ca și stil scriitoricesc, suntem extrem de diferiți, și ne adresăm unor cititori diferiți.
Eu, Diana cea cu emoții și povești, am scris până acum o literatură mai personală, emoțională, filosofică, de dragoste, chiar și ușor critică la adresa timpurilor moderne. Următoarele mele cărți se vor detașa complet de această Diana ce a fost vocea experiențelor personale. Diana este tot numele meu, evident. Mi-a fost dat încă de la naștere de către părinți, însă nu a fost trecut și în certificat. Toți prietenii mă strigă așa. Oarecum, primele mele cărți au fost scrise pentru prieteni și apropiați. Următoarele se vor adresa unor cititori mai diverși (sper eu). Însă toate la timpul lor. 
Emil în schimb scrie romane inspirate din trecutul istoric, cu un stil super lejer și amuzant. Și... explicit. Sincer, mie asta îmi place cel mai mult, lipsa de cenzură. Să nu vă imaginați că istoria prezentată de el e ca în manualele școlare, în nici un caz. Poate ca în cele de anatomie pe ici, pe colo. Și cel mai important, are un stil foarte masculin. Ca și personalitatea lui. Așadar, sunt pentru cititorii care nu despică firul în patru, care mai știu și să facă haz de necaz, care nu sunt... snobi. Care citesc de plăcere, și nu pentru a căuta sensul existenței sau adevărurile pierdute/secrete/absolute etc. etc.

Și noi citim tot de plăcere, suntem hedoniști. Este unul din refugiile secolului nostru atât de încărcat și alert. Sigur cunoști sentimentul acela de izolare, când ești doar tu cu paginile tale, și toate din jur dispar.
La fel e și cu scrisul pentru mine. Când încep să curgă cuvintele și se formează imaginile din mintea mea, mă pierd atât de mult în poveste că o port după mine toată ziua. Și când am închis laptopul, căci scriu direct pe el, și nu pe hârtie (din lipsă de timp), personajele și frazele mă urmăresc în continuare. Îmi sunt dragi, sau mă stresează, le simt trăirile și pierderile. 
Așadar scrisul este trăire, intensitate, rol. Ești și regizor, și actor, și critic. Marele nostru noroc, al meu și al lui Emil, e că putem fi și critic unul pentru celălalt. Mai ales că scriem atât de diferit și putem privi mai obiectiv munca celuilalt. În rest, așteptăm părerile oamenilor să vedem dacă facem bine sau nu, ceea ce am început. 
Suntem doi scriitori la început de drum, mai avem multe de învățat și de asimilat, însă peste câțiva ani cred că ne vom câștiga locul, și cititorii. Și pe cei câștigați deja îi apreciem, mai ales că per ansamblu suntem un popor ce nu (mai) citește. Sunt multe strădanii și campanii în ultimul timp de trezire a interesului față de lectură, și ușor, ușor cred că vor da roade. Măcar de la procentul de 10-15% să ajungem și noi la un 25-30% cititori. Depinde mult și de felul în care ne educăm copiii. 




luni, 18 noiembrie 2019

Concurs "Adoptă un cititor"

Știați că mai puțin de 10% din români cumpără o carte pe an?
Am zis să contribuim și noi un pic la promovarea cititului, așa că ne-am gândit la următorul concurs/tombolă:
- orice comandă dată între 15 noiembrie - 15 decembrie pentru oricare din cărțile: "Poveștile Dianei", "Când spadele se frâng", "Emoțiile Dianei" sau "Din fier și suflet", va intra automat în concursul "Adoptă un cititor". Participă doar comenzile date direct la noi pe paginile de Facebook pentru că nu putem monitoriza activitatea de la alte site-uri, librării, distribuitori de cărți etc.
Iar dacă ai luat deja toate cărțile noastre și vrei să participi la concurs, poți de exemplu să mai cumperi una pentru a o face cadou cuiva drag de Sărbători. Trebuie să ne specifici pentru cine vrei să fie dedicația de pe ea.
Câștigătorul va fi anunțat în data de 16 decembrie, pentru a-i trimite înainte de Crăciun cele două cărți superbe din imagine, pe care le poate păstra sau face cadou cuiva ce nu citește de obicei, adoptând astfel un potențial viitor cititor.

Mult succes și spor la ales cărți pentru cei dragi, pe lângă bomboanele de ciocolată, evident.




Taxele poștale sunt 12 lei, comanda ajunge cam în 3-5 zile.



luni, 4 noiembrie 2019

GYM 4 LIFE - locul unde poți scăpa de kilograme și de stres

Principiile după care ne ghidăm la GYM 4 LIFE, scrise de Emil Laurențiu Drăgoi
- oglinda este mult mai importantă decât cântarul.
- un corp și niște obiceiuri create în 20 - 30 - 40 de ani nu se pot transforma radical într-o lună două, așadar trebuie să aveți răbdare.
- sănătatea este mai importantă decât cele 3 - 4 kg date jos prin înfometare, aveți grijă ce faceți azi ca să nu regretați mâine.
- este important să-ți dorești mai mult (așa apare progresul) dar aveți grijă să nu o luați pe arătură și să începeți să visați cai verzi pe pereți, să nu ne facem iluzii ca să nu avem deziluzii.
- schimbările nu apar peste noapte, luați-o ușor... pas cu pas și veți reuși și voi.
- nu mai fiți așa negativiști, să dai câteva kg jos nu-i mare lucru... dacă voi veniți din start cu gândul că nu veți putea slăbi atunci îmi veți tăia și mie elanul...
- indiferent de sala unde mergeți purtați-vă civilizat, chiar dacă alții mai sar calul, iapa sau măgarul nu-i nevoie să-i copiați și voi.
- faptul că a fi obez, diform, cu probleme de sănătate a devenit ceva obișnuit nu înseamnă și că-i ceva normal.
- nu-i mai cumpăra copilului atâta pizza, de banii ăia mai bine îi iei o banană, un măr și-o carte (așa devine mai sănătos și mai deștept).
- convinge pe cineva să facă sport, mișcare... trage de el... ia-l cu tine arată-i partea frumoasă a sportului. Mai târziu îți va mulțumi.
- plimbă-te cu copilul pe jos sau cu rolele, bicicleta... mergi cu autobuzul și coboară cu o stație mai devreme... obișnuiește-l să nu depindă de mașină, de taxi...
- faptul că nu ți-a plăcut la o sală de sport nu înseamnă că așa-i peste tot, schimbă până-ți găsești locul... mereu le-am zis oamenilor, faptul că nu le-a plăcut să lucreze cu mine asta nu înseamnă că nu vor găsi pe cineva compatibil cu ei.
- fiți perseverenți, nu vă dați bătuți cu una cu două.
- - - - - - - - - - - - -
110 lei pentru adulți, 85 lei pentru elevi și studenți!
Toate abonamentele includ acces nelimitat + program de antrenament personalizat.
- - - - - - - - - - - - -
Luni - Vineri 09 - 12:30 & 17 - 21
Sâmbătă 09 - 12:30, Duminica este ÎNCHIS.




miercuri, 23 octombrie 2019

Când spadele se frâng - un roman pentru cititorii dornici de adrenalină

Un roman incitant, alert, extrem de amuzant și... neaoș! Este o carte imprevizibilă, plină de momente care îți vor tăia respirația și te vor face să nu vrei să o lași din mână. Conține scene de luptă explicite, portrete fizice și morale bine conturate, personaje șocante dar și extrem de realiste.
Romanul "Când spadele se frâng" al autorului Emil Laurențiu Drăgoi, va avea două volume, și vine în întâmpinarea fanilor lui Bernard Cornwell, Joe Abercrombie, Panait Istrati sau Mihail Sadoveanu, cu o scriitură pitorească, energică și cu mult umor... negru!

Cartea are un preț promoțional direct la autor: 25 lei + taxe poștale (12 lei prin Poșta  Română), urmând ca ulterior să apară și în librăriile online, precum și în cele din Brașov, la un preț mai mare, stabilit de acestea. 
Vă las mai jos și un scurt fragment din carte, menit să vă obișnuiască cu stilul autorului. Nu aș vrea să spun prea multe despre intrigă sau desfășurarea acțiunii, pentru a nu știrbi din farmecul lecturii. 
"Copleșit de adrenalină corpul nu-i mai tremura. Frisoanele și transpirația de la început se opriseră. Acum era în elementul lui, înconjurat de sânge, moarte și zăngănit de fiare. Era printre ei ca un demon scăpat din iadul întunecat. Trecea printre ei așa cum eroul biblic Samson trecuse printre filisteni. Lupta cu o ferocitate de nedescris și parcă demonii din iad luptau de partea lui. Și-i dădeau forță și curaj. Și toți acești diavoli urlau la el să fie fără frică, și fără milă. Și el îi asculta. Spadele mușcau din trupurile dușmanilor săi fără regrete. Unul câte unul, lefegii cădeau sub lamele mânuite de el cu deosebită pricepere.
El era căpetenia lor, era binecuvântarea lor, era blestemul lor... pentru ei în acea noapte, el era moartea în persoană."
Lectură plăcută! 





luni, 16 septembrie 2019

Un Panait Istrati modern dar cu mai mult umor

Nu mai este mult până departe!
În toamna lui 2019 va apărea cartea Când Spadele se Frâng a autorului Emil-Laurențiu Drăgoi, mai exact primul volum, romanul de ficțiune istorică fiind gândit să aibă 2 părți (momentan).
Când Spadele se Frâng este o carte de ficțiune istorică destul de diferită de romanele istorice clasice, debordând de energie tinerească, lejeritate în limbaj și lupte incitante între personaje.
În cele două volume ale cărții, autorul reușește să
ducă mai departe specificul nostru românesc, prin narațiunea alertă, captivantă, plină de umor dar și de violența specifică anilor 1600.
Cu un limbaj neaoș-tradițional dar și destul de necenzurat, autorul ne va duce înapoi în timp. Intrigi, trădări, sentimente extreme cu manifestări violente dar și descrieri reușite ale unor tradiții și obiceiuri specific românești – toate sunt scrise într-un stil tineresc și energic, cartea fiind astfel accesibilă oricărui tip de cititor.
Este o carte imprevizibilă, plină de momente care îți vor tăia respirația și te vor face să nu vrei să o lași din mână. O notă aparte de farmec o dau cuvintele arhaice și regionalismele, precum și limbajul sătesc al personajelor, fiind astfel extrem de autentice.
Aventuroasă și dramatică în unele momente, teribil de amuzantă și ironică în altele, Când Spadele se Frâng anunță începutul unui destin de scriitor pasionat și devotat, a cărui scriitură ar putea atrage atât cititorii împătimiți, cât și pe cei de ocazie.
Autorul ne relatează la sfârșitul cărții câteva din evenimentele care au dus la nașterea romanului, precum și despre autorii ce i-au influențat scrisul. Primul enumerat este Panait Istrati cu cele două opere de referință: "Ciulinii Bărăganului" și "Haiducii", dar și Ioan Slavici, Pompiliu Tudoran, Henryk Sienkiewicz, Joe Abercrombie, Bernard Cornwell și mulți alții. 
Stilul scriitoricesc al lui Emil-Laurențiu Drăgoi împletește experiența unei vieți destul de tumultoase și aventuroase, cu bogăția de lecturi și cunoștințe de istorie pe care le posedă acesta. Ar putea fi considerat un Panait Istrati modern dar cu un scris mai explicit, mai brutal, mai nervos.
Vă invit să îl descoperiți!  




marți, 27 august 2019

Când spadele se frâng- vol I, de Drăgoi Emil Laurențiu

Cărțile istorice palpitante nu au murit! Din contră, vor renaște sub scriitura autorului Drăgoi Emil - Laurențiu începând cu romanul "Când spadele se frâng" al cărui prim volum va apărea în toamna lui 2019. 
Cu un stil tineresc foarte bine documentat, autorul ne va duce înapoi în timp, în anii 1600. Narațiunea alertă, intrigile numeroase și limbajul necenzurat te vor face să nu vrei să lași cartea din mână. 
"Când spadele se frâng" este o carte de ficțiune istorică, destul de diferită de romanele clasice, accesibilă oricărui tip de cititor. 
Mai multe detalii, la apariția cărții!
Drăgoi Emil - Laurențiu, născut la 02 august 1981 în București, și-a petrecut copilăria aproape de Curtea Domnească din Târgoviște, având o puternică atracție față de istorie și sport. A devenit fanul cărților istorice, de aventuri, mister și SF încă din copilărie, dedicându-și timpul liber lecturii și filmelor, precum și explorării obiectivelor istorice din zonă, iar mai târziu din întreaga țară. 
Autorul are în lucru deja și al doilea volum al cărții "Când spadele se frâng", precum și alte 2 romane (unul despre viața unui haiduc din sec. al XIX - lea, iar celălalt ne va ilustra ascensiunea unui gangster din Bucureștiul interbelic). A publicat în 2019 cartea "Din fier și suflet" sub egida Editurii Hoffman, aceasta putând fi comandată de la:   https://www.librariileralu.ro/carti/din-fier-si-suflet/.
Îi puteți urmări activitatea pe paginile de Facebook: 
https://www.facebook.com/emil.gym4life ;
https://www.facebook.com/CandSpadeleSeFrang/;
https://www.facebook.com/gym4life.fit/. 


miercuri, 22 mai 2019

Lansarea cărții "Poveștile Dianei", Elena Drăgoi

Oameni dragi ce mi-ați fost alături: vă mulțumesc mult, mult încă o dată! Mă gândeam că la a doua lansare voi avea mai puține emoții însă m-am înșelat: au fost mult mai mari! M-a încurajat însă căldura sufletească ce am simțit-o de la fiecare om în parte! 
Vă mulțumesc că ați putut ajunge și mulțumesc și celor ce știu că și-ar fi dorit să fie alături de noi dar nu au putut, apreciez intenția! 
Diana cea cu emoții și povești vă îmbrățișează!

P.S. cărțile noastre pot fi comandate și de pe https://www.librariileralu.ro: https://www.librariileralu.ro/carti/povestile-dianei/
https://www.librariileralu.ro/carti/din-fier-si-suflet/




miercuri, 1 mai 2019

Din fier și suflet, de Emil Drăgoi

Din fier și suflet - o carte cu, și despre sport și un ghid excelent pentru începătorii într-ale fitness-ului!
Emil Drăgoi - instructor de fitness, kickboxing & bodybuilding de mai bine de 10 ani, cititor împătimit și scriitor devotat - și-a lansat prima sa carte de profil sportiv la Editura Hoffman, aceasta putând fi achiziționată direct de la el, în cadrul sălii GYM 4 LIFE din Brașov. 
Momentan cartea costă 15 lei pentru membrii sălii, respectiv 25 lei pentru persoanele ce nu fac parte din colectivul GYM 4 LIFE.
O carte plină de sfaturi utile, idei de antrenament, informații generale despre fitness, precum și o mică istorie a sălii GYM 4 LIFE, prezentă pe piața sportului brașovean încă din 2009. 
Cu fierul din caracter și sufletul pus din belșug în toate activitățile sale, Emil ne va surprinde cu următoarele cărți și proiecte la care lucrează, așa că stați pe aproape pentru a-l citi!






marți, 16 aprilie 2019

Fragment din "Poveștile Dianei"


"După episodul lor de descătușare a simțurilor din parc, au urmat zeci de întâlniri, prin toate locurile posibile. Nu păreau să aibă nevoie de o direcție, se plimbau uneori pe străzi în lung și în lat fără să își dea seama unde îi poartă pașii. De cele mai multe ori pașii îi duceau spre singurătatea în doi, acasă la Aura sau la Achim, în intimitatea atât de râvnită de ei și exploatată la maxim, cu turbarea sufletelor ce de prea mult timp căutaseră sens în vidul vieții. Ființele umane sunt predispuse la găsirea de idoli și zei cărora să li se închine așa că ei își găsiseră cea mai dulce întrupare a păcatului cioplit, venerându-se reciproc fără drept de apel. Așternuturi răscolite, urme lăsate pe piele și conștiință, sticle întregi de vin turnate în magma noii lor formațiuni existențiale. Seri și nopți din realitate ce își continuau cursul firesc în vis. De multe ori le era greu să mai facă diferența între cele două.
Spiritul acela călător ce își găsește gazde în fiecare epocă și creează povești nemuritoare, menite să fascineze și să dea speranță posterității, de la Paris și Elena, Antoniu și Cleopatra și până la Bonnie & Clyde, spiritul acela numit „iubire”, își găsise din nou ființele alese să îi poarte povara. Și beția."

Foto by Deviant Art, fragment din Poveștile Dianei Editura Hoffman 2019
http://www.editurahoffman.ro/poveștile-dianei-elena-dragoi.html


marți, 26 februarie 2019

Poveștile Dianei - new book in town!

Gata, a apărut! Cartea Poveștile Dianei, compusă practic din două romane la care am lucrat în paralel, ambele începute încă de când eram însărcinată, este în sfârșit disponibilă pentru comandă!
Costă 35 lei + taxe poștale (după caz) și poate fi comandată direct de la mine, fie printr-un mesaj aici pe blog, fie pe profilul meu de Facebook: Elena Drăgoi sau de pe site-ul editurii Hoffman
Scrierile sunt preponderent ficțiuni, iar personajele sunt ușor inspirate din viața unor oameni ce i-am cunoscut la un moment dat, personajele fiind reprezentanți ai unor tipologii de personalitate. Spre deosebire de prima mea carte Emotiile Dianei , ce a fost foarte personală și s-a bazat strict pe propriile sentimente și trăiri, așa cum doar poeziile reușesc să o facă, în Poveștile Dianei am dorit să cuprind lumi mult mai vaste decât cea proprie. Mereu mi-a plăcut să observ și să analizez oamenii, de aici și încercările mele de a prezenta personaje din diferite medii sociale și arii de activitate.
Vă invit să pătrundeți în lumea fanteziei măcar pentru câteva ore, măcar pentru câteva respirații ceva mai relaxate și mai idilice. Sau revelatoare, după caz.
Vă mulțumesc!




sâmbătă, 29 decembrie 2018

Să filosofăm un pic

Acesta este titlul ultimului capitol din partea I a cărții Povestile Dianei, mai exact romanul "O săptămână cu Desya". Îl las aici pe post de teaser:


"În unele momente de pozitivitate excesivă sau de dileme existențiale, îmi imaginez că Dumnezeu ne-a făcut atât de diferiți pentru a învăța unii de la alții. Și mai văd populația planetei ca pe o echipă, menită să desăvârșească lucrarea naturii, întotdeauna fiind nevoie de toate tipurile si categoriile de oameni, de fiecare individ în parte pentru a forma pânza comună a existenței. Fiecare dintre noi îl influențează pe cel de lângă el și își are rolul lui unic. S-ar părea că suntem unici într-adevăr, fiecare cu ADN-ul și amprentele proprii și că formăm o mare familie.
Cineva mi-a spus odată că familiile mari nu sunt niciodată fericite și poate s-a demonstrat acest lucru chiar prin tentativa eșuată a globalizării. Unele țări nu au fost pregătite pentru schimbările dorite sau impuse de țările dezvoltate iar țările dezvoltate au fost luate cu asalt de greșelile trecutului, venit parcă să își ia plata. Poate că această dorință de uniformizare economică nu a luat în calcul și pierderile spirituale și culturale ce se vor produce odată cu pătrunderea normelor legislative și a marilor branduri și coorporații până în țesătura tradițiilor. Tradiții ce s-au metamorfozat și ce s-au evaporat după caz, rămânând în urma lor doar automatisme fără suflet.
Tot acel cineva îmi spunea și că nu tot ce e vechi este rău la fel cum nu tot ce e nou, este benefic. Și poate goana aceasta după modernitate ce a adus multe boli și pagube spiritului uman, demonstrează afirmația de mai sus. (Ca o paranteză: acel cineva mie mereu mi s-a părut a fi un tip super isteț și inovator, de aceea m-am și măritat cu el acum mulți ani J ).
Revenind la ideea de mare familie, chiar dacă există în continuare nenumărate bariere culturale, economice, ideologice între țări sau între indivizii aceleași țări eu cred că putem lua ce e mai bun de la cel de lângă noi și putem învăța cum să ne schimbăm viața în bine. Putem învăța și din greselile altora la fel cum și alții învață din ale noastre. Fiecare își are rolul lui și schimbă mediul în care trăiește, într-un fel sau altul.
Dacă învățăm să reciclăm, să reducem risipa de alimente și materii prime, să donăm din când în când ceea ce nu ne este de folos, vom vedea în timp schimbări enorme și la noi în țară.
Mereu mi-a plăcut să observ și să analizez oamenii, de aici și tentativa mea de a prezenta personaje din diferite medii sociale și arii de activitate. Dacă mi-a ieșit cât de cât ok, aștept să mă anunțați. De multe ori rezultatele observațiilor mele nu au fost adevăruri absolute, ci doar concluzii temporare, căci adevărurile se schimbă destul de frecvent. Oamenii se schimbă, amplifică sau din contră reduc din specificul lor. Timpul trece prin ei și le modelează lutul din care sunt făcuți sau îl fac bucăți pur și simplu.
Mereu am considerat că timpul este relativ și foarte greu de descifrat ca și concept, indiferent de știința care îl abordează. Chiar dacă oamenii l-au tăiat în bucăți și l-au incarcerat sub diferite denumiri în funcție de fenomene astronomice, fizice, spirituale etc. crezând că astfel îl vor stăpâni ceva mai bine. Însă noi suntem cei subordonați lui, timpului. El ne subjugă după bunul plac și ne face să ne naștem și să îmbătrânim. Să ne vedem copii părinți și părinții doar în amintire.
Ziceam la începutul scrierii că suntem unici, într-adevăr, însă minusculi. Mici picături de suflu ce se îmbracă în carne și oase, nevoi și senzații, amintiri și năzuințe. Și mulți dintre noi ne credem giganți. Ne privim în oglinda interioară și credem că timpul va sta în loc special pentru noi. Sau de fapt noi vom rămâne neschimbați și de neclintit cu toate rotirile Pământului ce ne poartă vrând nevrând, de-a valma, prin stratul acesta de sub ozon, pe care îl respirăm.
Mai cred și că timpul nu e același pentru toate popoarele lumii. Prezentul unora poate fi viitorul altora, de exemplu țările dezvoltate ca Elveția, Suedia, Norvegia, Japonia, Canada etc. sunt deja cu mulți ani înaintea altor țări cu nivel de trai mediu și cu câteva decenii sau poate chiar secole în fața altor țări din Africa sau Asia de exemplu. Și totuși trăim cu toții în același an 2019.
De ce sunt atâtea inegalități și diferențe între indivizii ce împart aceeași casă, destul de încăpătoare încă și sustenabilă? Dacă aș ști răspunsul cu siguranță vi l-aș împărtăși. Unii zic că interesele conduc lumea și că nu se vrea cu adevărat eradicarea sărăciei, alții dau vina pe religie, pe Dumnezeu, câțiva mai fanteziști merg pe teoriile extreme ale conspirației și găsesc tot felul de vinovați demni de cărțile lui Dan Brown...
În momentele de conștientizare brutală și de evadare din propria-mi sferă de preocupări mă lovesc „strigătele” celor ce nu vor avea niciodată confortul rutinei mele zilnice și al miilor de bucurii ce le-am avut până acum. Căci multe aspecte ale vieții noastre de zi cu zi ce par banalități pentru noi, pentru alții sunt luxuri ce nu pot fi atinse niciodată. Apa, hrana, un cămin călduros, un film vizionat la cinema, cumpărăturile la mall sau în orice alt loc, berea de pe terasă, hainele noi, micile capricii și răsfățuri ce ni le satisfacem din când în când – toate acestea nu vor fi niciodată posibile pentru mii și mii de oameni ce trăiesc simultan cu noi pe acest Pământ.
În acest moment în care citești cartea mea (în speranța că ai ajuns până aici J) fix în acest moment o persoană lucrează într-un birou, alta duce animalele la câmp, cineva caută apă pentru a putea supraviețui, un trib izolat din jungla amazoniană poate realizează un ritual specific iar un altcineva își bea cafeaua într-un hotel de lux. Se întâmplă toate acum și nu pot spune că sunt nici bune, nici rele, ci sunt pur și simplu. Ca parte a existenței și evoluției, evoluție percepută ca o înaintare a timpului pe axa schimbării în bine. Cel puțin teoretic.
Uneori pare că evoluția aceasta are o strânsă tovărășie și cu karma, întorcându-și fața de la cei ce nu au știut să o aprecieze. Avem modele din trecut de civilizații extraordinare ce s-au destrămat (exemplul Imperiului Roman) sau au ajuns înapoi în noroi. Probabil pentru că nu au știut să aprecieze ce le-a adus evoluția, sau poate că s-au lacomit și au vrut mereu mai mult, uitând să împărtășească ceea ce aveau deja și cu semenii lor ce se aflau în trecut pe această axă a evoluției.
Cine știe de ce lucrurile sunt asa cum sunt? Nimeni nu poate ști cu adevărat. Poate nici nu merităm. Poate asta dă farmec vieții și e mai bine să nu cunoaștem decât mici fragmente. Poate menirea noastră nu e de a afla ci de a ne întreba mereu, de a descoperi constant și de a fi avizi de a cunoaște mai mult. Poate așa ne vom desăvârși. Sau poate suntem deja desăvârșiți iar răspunsurile se afla în noi. Poate nu există un motiv comun ci fiecare își găsește rațiunea propriei existențe. Iar când ai găsit-o ești desăvârșit, ești împlinit, ești complet.
Iar o persoană împlinită poate contribui mai bine la pânza comună a existenței. Fie că aduce fericire oamenilor din viața sa, fie că realizează o operă sau un fapt important pentru omenirea întreagă, fiecare trebuie să își urmeze menirea. Dar mai întâi trebuie să și-o descopere iar asta e probabil partea cea mai grea. Găsirea identității. Uneori te găsește ea pe tine fără prea mari bătăi de cap, viața te duce în situațiile de care ai nevoie, nu neaparat cele pe care le cauți. Dar dacă te împotrivești mereu vieții s-ar putea să ratezi de fapt șansa de a vedea cine ești cu adevărat și să cauți în continuare fără rezultat, rostul existenței tale.
Cum am ajuns să fim conștienți de propria identitate și cum am eliminat gratiile neputinței? Pentru că suntem cu adevărat liberi și suntem într-o continuă dezoltare și expansiune a cunoștințelor per ansamblu. De la sclavi la free-lanceri, de la boală și cruzime la prevenție, de la sărăcie și foamete la abundență. Cel puțin într-o mare parte a lumii.
În zilele noastre toate ne sunt la îndemana dar nu înseamna că trebuie să le și avem pe toate. Să nu fim lacomi cu lucurile materiale ci mai degrabă cu informația și cu dezvoltarea noastră personală. Pentru că mediul actual este făcut astfel încât să ne acopere necesitățile de tot soiul iar dezoltarea noastră intelectuală și spirituală să se petreacă mai rapid.
În același timp să nu uităm că natura ne-a oferit aceste privilegii și să fim recunoscători zi de zi pentru viața mai ușoară pe care o avem față de strămoșii noștri, așa poate fatalitatea se va ține departe de noi în continuare."

luni, 5 noiembrie 2018

Două vârste, aceeași activitate

Cum mi-am petrecut ultimele săptămâni din anul 30 de viață și începutul celui de-al 31 -lea... pe lângă construit de castele și trenulețe lego cu Eric sau fandări + flotări la GYM 4 LIFE cu Emil cam acestea ar fi cărțile ce mi-au îmbogățit timpul liber:
1. O cărticică de nuvele, de Gala Galaction, găsită prin casă, ce m-a dus cu gândul la locuri și oameni ce nu mai sunt acum și ce doar scrierile îi mai pot evoca. Dramele lor, teama omniprezentă de cotropitori sau de sărăcie, precum și închiderea personajelor în cercul superstițiilor unde liberul arbitru nu prea are ce căuta, toate acestea m-au făcut să apreciez încă o dată "confortabilul" an 2018 în care trăiesc.
2. Café au lait - o carte de povestiri scurte ale unui scriitor extrem de cult și rafinat,  Julian Barnes.
3. Dean Koontz- Chipul: încă un roman plin de mister. Într-adevăr abundă de portrete de oameni alienați și s-ar putea să fie mai greu de digerat dar mie îmi place stilul lui și mai ales faptul că a reușit să facă literatură din traumele personale. 
4. Procesul, Franz Kafka. Acum de fiecare dată când mă vede Eric cu o carte în mână mă întreabă dacă e "Procesul", se pare că l-a cam impresionat coperta căci de citit încă nu știe... prea bine căci câteva cuvințele tot le potrivește.
Este o carte interesantă, destul de diferită față de scrierea convențională. Țin minte că am văzut ecranizarea din 1962 al lui Orson Wells și mi-a făcut o impresie puternică și atunci. Multă tensiune, sentimente de neputință și claustrofobie precum și o stare permanentă de autojustificare a lui Joseph K. La fiecare ușă ce se deschidea, mă așteptam să văd încă un "schelet" din dulapul conștiinței sale.

Acum am rezervat timpul pentru "O pagină de dragoste"  de Emile Zola, cadoul drag primit de la al meu soț. 






luni, 8 octombrie 2018

Mai puține opinii, mai mult scris.

De-a lungul timpului am ales să nu îmi spun părerea în legătură cu evenimentele importante sau în vogă ale momentului deși am fost la curent cu toate. Rămâne de văzut pe viitor dacă a fost o alegere bună sau nu.
Am fost și mai absentă zilele acestea de pe Facebook ce a fost bombardat din toate părțile cu informații și păreri despre referendum.
Am ales să scriu ceva azi pentru că s-a încheiat cu un rezultat previzibil, referendumul nefiind validat. Și mi-a confirmat ceea ce am gândit de la început despre el, și anume că a fost o mare pierdere de bani și energie, a fost un referendum inutil iar cu acele milioane bune de euro ce au fost irosite, cu siguranță s-ar fi găsit ceva mai bun de făcut la noi în țară.
Acum mă întorc la cele două romane „gemene” ale mele, ce s-au născut și au crescut în ultimii 3 ani împreună și ce încă mai au nevoie de mine pentru a putea ieși în colectivitate pe viitor. 
Din ele veți putea înțelege mai bine viziunea mea asupra lumii în care trăim, mult mai mult cred decât din postările mele de pe Facebook, ce mi-aș dori uneori să fie mai dese.
Vă salut din lumea “Poveștilor Dianei”, nici utopice, nici distopice, mai degrabă potențiale.

joi, 30 august 2018

"Simplitatea în viață este adevărata libertate".

Trei weekenduri la rând au fost despre simplitate. Deși cam toată viața mea s-a învârtit în jurul acestui cuvânt aș vrea să vă povestesc momentan doar despre acestea.
Acum vreo 2 săptămâni am făcut o vizită prin Sinaia. Cu trenul cum ne place nouă, căci avem un trecut cu CFR-ul.
Vreo 2,5 km i-am parcurs pe jos, 2 oameni mari + un copil de 3 ani jumate, dus-întors, așadar minim 5 km s-au așezat lin în calea noastră și ne-au creat vreo 2 ore de stat la povești și de inhalat aer proaspăt de relaxare. Nu vă speriați, cel mic a fost cel mai vioi dintre noi 3 și de abia am ținut pasul cu el. 😅
Ajunși sus la Cumpătu, am tras câteva săgeți cu arcul și ne-am testat ținta la tirul cu arma, celelalte activități rămânând la nivel de plan din cauza personalului extrem de plictisit de la acel parc ce lăsa impresia de: "ce rost are să ne implicăm, oamenii vin oricum".
Coborând spre oraș apoi am găsit un loc extrem de primitor - casa memorială George Enescu - unde am fost întâmpinați cu un entuziasm perfect contrastant cu cel al personalului de mai devreme. S-au bucurat enorm că le-am trecut pragul și ne-au spus că din păcate, nu au foarte mulți vizitatori.
Într-una din încăperi, cea mai modest aranjată de altfel, era trecut un citat de-al maestrului: "Simplitatea în viață este adevărata libertate". Fiorul ce m-a trecut citind acea plăcuță nu a fost unul de revelație ci doar de confirmare. Confirmarea că au existat și că vor exista mereu oameni detașați de lucrurile materiale și de goana ce le însoțește în permanență. Oameni ce se simt vii și liberi fie în natură, sport, în muzică sau poezie, fie în prietenia sau afecțiunea profundă față de alți oameni. Și m-am bucurat încă o dată că și noi 3 facem parte din acest cerc de oameni simpli, dar fericiți cu libertatea lor.
Weekendul următor ne-a găsit uitându-ne la "Titanic vals" pe TVR2 iar zilele trecute am pornit iar spre natură pe drumul spre Valea cu Apă din Brașov. Cei câțiva oameni întâlniți pe poteci ne-au salutat și ne-au zâmbit complice, spunându-ne parcă "sunteți de-ai noștri... suntem de-ai voștri".